Ikstar

Ghid de supraviețuire

(De ce nu s-a inventat un "ghid de supraviețuire" care să ni se pună în brațe imediat după naștere? Poate pentru că nu știe nimeni căror situații va trebui să supraviețuim în viață.)

În orice situație disperată te-ai afla – rătăcit pe munte în ceață, pierdut fără apă în mijlocul deșertului, plutind în derivă pe apă sau chiar mai simplu, te trezești aflat în pericol în mijlocul orașului – oricât de explicit ar fi un "ghid de supraviețuire" pe care l-ai citit, regulile învățate te pot ajuta sau nu.

În cazul bolnavilor ICA este vorba de supraviețuire pe termen lung, fuga nu este o soluție, pentru că n-ai unde să fugi. Trebuie să stai și să lupți.

Supraviețuirea pe termen lung – pentru asta este nevoie de adaptare. Ce era bun înainte: atitudine, pregătire, eforturi – nu mai e acum nici adevărat, nici suficient. De fapt, înainte de un diagnostic ICA nici nu se punea problema supraviețuirii, așa cum se pune după.

Pentru a supraviețui, trebuie să gândește altfel: prevedere, pregătire, voință, hotărâre, întrajutorare, dezinteres material.

Când n-ai pentru ce trăi, mori. Iar pentru a vrea să supraviețuiești nu e totdeauna suficientă frica de moarte. Ai nevoie de o atitudine mentală optimistă, voința de a trăi și o gândire clară care să te ajute să faci alegerile.

Ce te faci? Nu ești singur, dar nu te poți ajuta decât singur.

Nu mi-am propus să scriu un ghid în adevăratul sens al cuvântului și chiar dacă s-ar scrie un asemenea ghid - cu reguli explicite, acestea nu sunt absolute. Fiecare om gândește și simte diferit față de semenii aflați în aceeași situație. Fiecare om are propriile limite atât fizice cât și psihice. Iar în cazul de față este vorba de supraviețuire fizică și psihică. Dacă decazi fizic, afectezi psihicul – prin depresie. Dacă decazi psihic și ești în depresie, decazi și fizic, pentru că din cauza depresiei nu te mai interesează să ai grijă de fizicul tău. Nu poți să supraviețuiești dacă nu ai grijă de amândouă.

Sunt totuși câteva reguli generale care se aplică în toate cazurile de supraviețuire și încerc mai jos să le cuprind – atâtea câte-mi vin acum în minte.

Rămâi optimist

După ce ai aflat care-i răul, nu-l pune mereu înainte. În loc să stai să te gândești că ești un condamnat, caută soluții și valorifică puținele posibilități existente (cele care nu există s-ar putea să apară din senin).
Da, ai voie imediat după diagnosticare să jelești. Și de ce nu, să organizezi chiar și o seară de priveghi pentru viața pe care tocmai ai aflat că ai pierdut-o. Poți chema și câțiva prieteni care să aprindă lumânări. Dacă ajută? Nu se știe dar poți încerca.
Fă un priveghi așa cum se face la țară: povesește cu prietenii tăi întâmplări trăite împreună. Cum ai/ați ieșit din situații neprevăzute atunci când acestea au apărut. De acestă dată, din acestă situație neprevăzută n-ai cum să ieși ci trebuie să te înveți să trăiești cu ea.

Ai fost și până acum o persoană optimistă? Nu renunța la optimism. Ai fost o persoana pesimistă? Încearcă să te schimbi. Dacă veșnic te gândești la probleme și la necazuri, acestea nu vor întârzia să apară.

Învață să spui NU

Ce înseamnă de fapt: dacă vrei cu adevărat poți?

Dacă e vorba de supraviețuire pe termen scurt – accident – atunci dai tot ce poți pentru a rezolva situația pentru tine sau pentru ceilalți.

Dacă e vorba de supraviețuire pe termen lung, păstrează-ți forțele și nu fă pe eroul.

De exemplu.
Varianta 1
Mergi în vizită la un prieten și-l găsești privind disperat la un dulap masiv, foarte greu. Afli că este disperat din caza cățelului care s-a înțepenit după/sub dulap și dacă nu mută dulapul din loc, urgent, cățelul riscă să moară. Atunci nu mai stai pe gânduri, pui mâna și cu toată slăbiciunea și neputința îi dai o mână de ajutor, chiar dacă după acest efort ai să te simți ca lovit de tren.

Varianta 2
Ajungi în vizită la prieten și îl găsești privind disperat la un dulap masiv, foarte greu. Afli că este disperat din caza prafului așternut după/sub dulap și te roagă să îl ajuți să mute dulapul pentru a face curățenie. Ia mai gândește-te. Chiar e nevoie să faci tu asta? Sau poate să mai aștepte până când vine cineva cu forțe depline care să dea ajutor în situația asta. Pentru un pumn de praf, merită să te simți călcat de tren?

Poți să spui: nu pot, nu vreau, sau chiar "mi se rupe de praful tău".

Da, dacă vrei cu adevărat, poți. Trebuie să faci însă diferența ce merită și ce nu.

Învață să fii egoist, fără să-i rănești pe ceilalți. Pune-te pe tine pe primul plan și pe ceilalți pe planul doi, nu invers. Dacă ceilalți nu acceptă că tu ești mai important pentru tine decât ei, este doar problema lor. Nu poți funcționa corect în relațiile cu ceilalți, dacă nu ai în primul rând grijă de tine. Dacă ceilalți vor vedea că te respecți, că ai grijă de sănătatea ta, că timpul tău este important, vor acorda și ei atenție și importanță acestor lucruri. Vor fi mai atenți la ele și vor începe să le trateze așa cum le tratezi și tu.

Exercițiul fizic

Ca să poți lupta cu boala, trebuie să îți antrenezi corpul – da, cel care de cele mai multe ori te trădează și te lasă baltă, trebuie să ai grijă de el.
Nu trebuie să mergi la sală. Fă doar cât poți. Totul e să-ți cunoști limitele, să-ți fixezi singur pragul peste care dacă treci, îți provoci singur durere. Exerciţiile fizice sunt recomandate pentru păstrarea mobilităţii, pentru a controla o eventuală creștere în greutate, reduc riscul de atac de cord şi ajută la combaterea depresiei, întăresc forța și masa musculară (pierderea masei musculare este un factor major care duce la anumite grade de disfuncționalitate).

Pregătire psihică

Pregătește-te să faci față schimbărilor bruște de situație: "m-am pregătit să merg ..." și te trezești în plină criză de dureri. De câte ori plănuiești să faci ceva, pregătește-te psihic pentru cazul în care boala intervine și te împiedică să faci ce ți-ai propus. O, da, știu din experiență că dacă în ultimul moment anunți prietenii că nu mai poți ajunge la cină, ai parte de multe critici. Ca să eviți astfel de situații, acceptă invitația la cină doar din partea celor care te înțeleg și știu că este posibil să nu poți onora invitația, fără să te critice.
Eu personal am o problemă cu plecatul la drum – mai ales la un drum lung, să stau în mașină înțepenită. E de-ajuns să mă gândesc la asta și deja mă simt stoarsă de energie. M-am obișnuit să mă pregătesc psihic, de câte ori e nevoie să fac un asemenea drum: "Ok, hai că poți. Ai să ajungi la capătul drumului și ai să te odihnești. Nu uita să te îndopi cu calmante înainte să pleci la drum. Gândește-te că-ți face bine să ieși din casă. E, ai să zaci o zi, după care ai să te bucuri, hai că merită”. Mă autoîncurajez și încerc să nu mă gândesc doar la disconfortul drumului.

Ai încredere în tine

Nu știi ce poți sau cât poți să faci, dacă nu încerci să faci. Încearcă, greșește – numai așa poți învăța.

Trebuie să-ți înveți singur limitele, dacă nu vrei să rămâi doar spectator al vieții care trece pe lângă tine.

Învață și informează-te mereu. Compară ceea ce afli – judecă. Învață să fi realist și să nu crezi tot ce citești în presă sau ceea ce auzi la televizor. În ziua de azi pot să apară tratamente noi, dar crede în ele doar dacă îți sunt recomandate de medicul tău, nu de vecini sau vraci.

Dacă ți-ai propus să realizezi ceva, acționează până ajungi la țel, nu renunța la visele tale doar pentru că cei din jur îți spun că nu ești înstare să faci ceea ce ți-ai propus. Dacă țelul ales de tine e prea sus pentru tine, ai să afli. Dacă ceva nu merge, oricâtă silință îți dai, încearcă din nou, dar procedând invers de cum făceai înainte, măcar nu renunța ușor. Nu renunța înainte de a te convinge că ai făcut tot ce ți-a stat în putință – astfel nu vei avea regrete mai târziu "dacă încercam mai mult".

Acordă-ți timp

Când ți-ai propus să realizezi ceva, acordă-ți timp. Nu uita să iei în calcul faptul că ai zile în care nu ești bun de nimic. Nu fixa un termen limită decât atunci când este neapărată nevoie. Atunci când vrei să înveți ceva nou, acordă-ți timp luând în calcul eventualele probleme cognitive: trebuie să citești de cinci ori, ca să pricepi o dată. Și pentru că exercițiul este mama învățăturii, ai nevoie să repeți de mai multe ori acel exercițiu ca să ții bine binte ce ai de făcut (sau așa mi se întâmplă mie).

Învață din experiență

Ține cont de ce anume îți face rău, când îți face rău. Poți să-ți faci un jurnal în care să notezi: ce acțiune a ta ar fi putut declanșa o criză? Ce medicamente au avut reacții adverse? Scrie experiențele prin care treci. Scrie-ți propriul ghid de supraviețuire. Chiar dacă poate îți sună stupid, în timp ai să vezi că-ți face bine psihic citind și scriind în acest jurnal. Nu în ultimul rând te ajută atunci când mergi la un nou control medical să-i spui medicului ce ți s-a mai întâmplat și ce legături ai făcut tu între boală și acțiunile tale.

Nu dispera

Disperarea: luptă singur cu ea dacă poți, sau cere ajutor atunci când simți că nu mai poți.

Chiar dacă ești uneori total dezorientat și disperat, folosește-ți instinctul de conservare. Dacă ajungi să alegi între renunțare și sinucidere, mai bine roagă-te lui Dumnezeu. Orice cuvinte sunt bune, de la "Tatăl nostru" până la "Domane ajută-mă să scap și de data asta". Rugăciunea este o metodă eficientă de întărire mentală, îndelung verificată de mulți oameni.

Orice ar fi și orice ai face, nu renunța la viață – e singura pe care o ai, e frumoasă și merită trăită. Repetă-ți mereu: "o să treacă și asta". Știu că nu-i ușor și știu că "după asta, vine alta", așa este și pentru mine, dar nu renunț, nu mă închin în fața durerii.

Ai încredere în instinctul de supraviețuire cu care te-a dotat mama natură

În 1996, am fost operată de hernie de disc, zona lombară. A doua zi de după operație, m-am așezat pe marginea patului. Una dintre colegele de salon m-a întrebat: "da' tu cum poți să stai în fund când abia ieri te-ai operat?" Abia atunci am realizat că de fapt... stăteam în fund – ca și poziție – dar nu stăteam pe fund. Instinctiv mi-am folosit musculatura pentru a lua acea poziție, fără să îmi spijin greutatea corpului stând pe fund. A fost ceva firesc, negândit. Creierașul meu a lucrat fără știrea mea. Nu mă gândisem deloc la faptul că sunt proaspăt operată și n-ar trebui să stau în acea poziție.

Subconștientul și simțul autoconservării ne ajută de multe ori, atunci când vrem să facem ceva care... poate n-ar trebui să facem.

Fă-ți propriul "Ghid de supraviețuire"

Când am spus prima dată că site-ul meu se ve numi "Ghid de supraviețuire", am fost întrebată: "Și ce-ai să scrii acolo?"

Am să scriu tot ce am învățat și ce am făcut până acum ca să supraviețuiesc, cu fruntea sus și încă zâmbind, stilului de viață care mi s-a impus.

Da, așa cum am mai spus, acesta este ghidul meu de supraviețuire, adaptat firii și nevoilor mele. Părerea mea este că dacă vrei să trăiești după niște reguli pe care le poți respecta – în cazul celor ca mine – cel mai bine este să-ți creezi propriile reguli – cu condiția să rămâi ancorat în realitate, să nu depășești bunul simț și să ai grijă să nu-i afecteze pe cei din jur.

-