Ikstar

Dermatomiozita

Dermatomiozita este o boală inflamatorie autoimunǎ caracterizatǎ prin slăbiciune musculară și o erupție cutanatǎ distinctivǎ. Boala afecteazǎ atȃt adulții, cȃt și copii. La adulți, dermatomiozita apare de obicei ȋntre vȃrste de 40 și 60 de ani, iar la copii boala apare adesea ȋntre 5 și 15 ani.
Dermatomiozita afectează mai mult femeile decât bărbați. Pacienții au perioade de remisie a bolii, cȃnd simptomele de dermatomiozitǎ se ȋmbunǎtǎțesc ȋn mod spontan. Tratamentul poate duce la ȋmbunǎtǎțirea funcției musculare, dar și la ameliorarea simptomelor cutanate.

Cauze

Cauzele apariției dermatomiozitei, nu se cunosc. Se bănuiește că boala poate fi cauzată de o infecție virală a mușchilor, sau una dintre bolile țesutului conjunctiv declanșează dermatomiozita.
Cel mai des, dermatomiozita este încadrată în grupa bolilor autoimune, împreună cu Lupusul și Sclerodermia.
Alți factori declanșatori ai bolii pot fi:

• Predispoziția geneticǎ
• Boala poate fi declanșatǎ de către un agent toxic sau infecțios.

Sistemul imunitar al unei persoane, de obicei, lucrează pentru a proteja corpul de diferite microorganisme strǎine precum virusurile și bacteriile. Persoanele care suferǎ de dermatomiozitǎ (sau alte boli autoimune) produc anticorpi care atacǎ propriile țesuturi. Ȋn acest proces – în cazul dermatomiozitei, sunt afectate ȋn special vasele de sȃnge din țesuturile musculare. Astfel, celulele inflamatorii înconjoară vasele de sânge, iar ȋn cele din urmǎ produc degradarea fibrelor musculare.

Simptome

Cele mai frecvente simptome ale dermatomiozitei includ:

• Modificări cutanate – erupție de culoare roșie sau violet care apare pe față, pe pleoape, în zona din jurul unghiilor, pe coate, la nivelul genunchilor, al pieptului și al spatelui.
• Slăbiciune musculară – bolnavul prezintă o slăbiciune musculară care în timp se accentuează, slăbiciune care se resimte mai ales în musculatura trunchiului, a coapselor, a umerilor, partea superioară a brațelor și zona gâtului.

Alte simptome ale dermatomiozitei:

• Dificultate la înghițire (disfagie)
• Oboseală, febră și scădere în greutate
• Calcinozǎ, în special la copii
• Ulcere gastrointestinale și perforații intestinale, de asemenea, mai frecvente la copii
• Probleme pulmonare
• Diagnosticarea dermatomiozitei

Diagnosticare

Pe lȃngǎ evaluarea simptomelor și a istoricului medical, specilistul poate recomanda anumite analize pentru a confirma diagnosticul de dermatomiozitǎ:

• Imagistica prin rezonanțǎmagneticǎ - un scanner creează imagini transversale ale mușchilor și oferǎ date importante despre sǎnǎtatea acestora;
• Electromiografia – Specialistul insereazǎ un instrument special prin piele la nivelul mușchilor pentru a testa activitatea electrică în timp ce mușchiul este relaxat sau ȋncordat.
• Biopsia musculară – O mostrǎ de țesut muscular este ȋndepǎrtatǎ chirurgical pentru a fi analizatǎ ȋn laborator.
• Analize de sânge – Testul poate identifica concentrații crescute ale enzimelor musculare, cum ar fi creatinkinaza (CK) . Un test de sȃnge poate detecta, de asemenea, anticorpii specifice asociați cu dermatomiozita.
• Biopsia pielii - O mică bucată de piele este ȋndepărtatǎ pentru analiza de laborator. Mostra poate confirma diagnosticul de dermatomiozitǎ și poate exclude alte boli, cum ar fi lupusul.

Tratament

Dermatomiozita nu poate fi vindecată, dar tratamentul poate ajuta la un control mai bun al simptomatologiei pentru majoritatea oamenilor. Dacǎ boala va afecta, ȋn timp, și alte organe precum inima sau plǎmȃni, un specialist va recomanda inclusiv tratament pentru aceste organe. Dacǎ dermatomiozita a aparut ca urmare a unei tumori, odatǎ cu ȋndepǎrtarea acesteia, simptomele se vor estompa. Tratamentele comune pentru acestă afecțiune includ:

• Terapia fizică
• Tratament cutanat
• Corticosteroizi
• Imunosupresoare
• Imunoglobulina
• Chirurgie (tratamentul chirurgical poate fi realizat pentru a elimina calcinoza sau depozitele de calciu apǎrute pe sub piele în cazul ȋn care acestea devin dureroase sau se infecteazǎ.)

Linkuri utile:

myMed.ro

mediculmeu.ro