Eritem: roșeață sub formă de pete, care apare pe pielea corpului în diferite boli.
Lupus afectează de 10 ori mai multe femei decât bărbați.
Tratamentul variază de la un pacient la altul, în funcție de simptome și de severitatea acestora.
Pentru că Lupusul este o boală foarte complexă, necesită tratament de specialitate prescris de reumatologist sau de un medic cu specializare în tratarea bolii.
Lupus este supranumit și "marele imitator" – asta din cauza faptului că are o arie largă de simptome și de foarte multe ori este confundat cu alte afecțiuni sau boli minore. Varietatea simptomelor face ca Lupusul să fie greu de diagnosticat fără un consult de specialitate.
Lupusul este o boală cronică (pe termen lung) care provoacă inflamarea dureroasă a țesuturilor. Poate afecta în principal pielea, încheieturile, rinichii, plămânii, sistemul nervos central, dar și alte organe. Majoritatea pacienților diagnosticați cu Lupus, acuză stări de slăbiciune, erupții cutanate, inflamarea încheieturilor și febră.
Lupusul în decursul timpului prezintă perioade de crize care pot fi de intensitate ușoară sau severă. Majoritatea pacienților au perioade de criză – când boala este activă, urmate de perioade de liniște – când boala este în remisie.
istemul imun – sistemul de apărare al organismului – în condiții normale produce anticorpi care atacă agenți străini, germeni sau cancer. În cazul Lupusului (și a altor boli autoimune), sistemul imun dă rateuri și nu produce anticorpi benefici, iar o boală autoimună începe să producă "autoanticorpi" care atacă propriile țesuturi (în termeni medicali se folosește expresia de "pierderea auto-toleranței"). Pe măsură ce autoanticorpii pornesc atacul, alte celule imune se alătură luptei. Acest fapt duce la inflamația vaselor sangvine (vasculite), apoi autoanticorpii ajung în organe și atacă țesuturile acestora.
De ce apare acest "răspuns" inflamator? Încă nu se știe. Cel mai probabil se datorează unui amestec de factori ai mediului ce ne înconjoară și o tendință moștenită spre declanșarea acestuia.
Persoanele afectate de Lupus pot să prezinte și afectarea sistemului de eliminare a celulelor bătrâne și bolnave din organism, ceea ce duce la un răspuns imun anormal.
Cel mai des, Lupusul este diagnosticat la persoane cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani. Afectează de zece ori mai multe femei decât bărbați. S-a constatat că e mai des întâlnit în anumite grupuri etnice majoritatea fiind la oameni de culoare și la asiatici, în aceste grupuri forma lupusului este mai gravă.
Din cauza numeroaselor simptome care apar încet întro perioadă lungă de timp, Lupusul este greu de diagnosticat.
Persoanele afectate de Lupus au adesea simptome care nu sunt specifice Lupusului. Aceste sunt: febra, slăbiciunea, pierderea în greutate, cheaguri de sânge și pierderea părului. De asemenea pot avea și arsuri stomacale, dureri de stomac și o circulație a sângelui proastă la degetele de la mâini și de la picioare. Femeile însărcinate pot pierde sarcina. (toate aceste simptome sunt comune cu alte boli)
"American College of Rheumatology" are o listă de simptome și alți factori de măsură pe care medicii le pot folosi ca ghid pentru a decide dacă un pacient are sau nu Lupus. Dacă medicul află în urma testelor că pacientul are cel puțin patru din aceste simptome și nu le găsește o cauză anume, anunti probailitatea să fie simptome ale Lupusului este foarte mare.
Erupții cutanate
Răni în cavitatea bucală: răni în cavitatea bucală sau nazală care pot avea o durată de de la câteva zile până la o lună.
Artrită: sensibilitate și inflamație a încheieturilor care are o durată de câteva săptămâni.
Inflamația inimii și/sau a plămânilor: inflamația țesutului care învelește plămânul ((pleurezie) sau inflamația țesutului care învelește ininima (pericard – pericardită) – fapt care provoacă dureri când bolnavul respiră adânc.
Probleme renale: sânge sau proteină în urină, sau alte teste care scot la iveală o funcționare proastă a rinichilor.
Probleme neurologice: convulsii, accidente vasculare cerebrale sau psihoze care apare în urma unor medicamente sau a dezordinii metabolice cum ar fi uremia, cetoacidoza sau perturbări electrolitice.
La această oră nu există tratament de vindecare a lupusului, iar tratarea simptomelor este o adevărată provocare.
Tratamentul trebuie ghidat în funcţie de activitatea şi severitatea bolii. Manifestările clinice sunt extrem de polimorfe de aceea evaluarea clinică iniţiala trebuie făcută atent cuprinzând un istoric detaliat, examen fizic atent şi explorări paraclinice adecvate pentru a stabili numărul de organe afectate, severitatea leziunilor şi rata de deteriorare.
Evaluarea pacienţilor trebuie să cuprindă de asemenea şi identificarea unor factori care declanșează puseele de boală: infecţii, medicamente, expunere la raze ultraviolete etc.
Tratamentul lupusului eritematos se recomandă în funcție de stadiul bolii, de extinderea leziunilor. În plus, se va lua în calcul că boala poate afecta și alte organe, pe lângă piele. Se vor analiza rinichii, articulațiile, ochii. Pentru petele roșii-violacei de pe piele se recomandă administrarea de corticosteroizi. Este folosit din acest grup de medicamente Prednisonul, zilnic. Acesta poate avea numeroase efecte secundare, mai ales daca e folosit o lungă perioadă de timp.
-