Ikstar

Scleroza multiplă - SM - Scleroza în plăci

SM pe scurt:
SM este o boală cronică, autoimună care afectează sistemul nervos central (în special creierul, măduva spinării și nervii optici).
SM nu este contagioasă.
SM nu este ereditară.
SM afectează mai mult femei decât bărbați cu vârste cuprinse între 20-40 de ani.
SM este o boală autoimună progresivă a sistemului nervos central a cărui tratament nu se cunoaște.
SM este cea mai comună boală a sistemului nervos central diagnosticată la adulții tineri.
SM nu are o cauză exactă a apariției.
SM este cea mai frecventă afecțiune neurologică, care determină invalidități majore.
SM înseamnă cicatrici, leziuni prezente în creier și măduva spinării. Deteriorarea mielinei datorată inflamațiilor, produce întreruperi ale transmisiei nervoase și poate afecta multe funcții ale corpului.
SM evoluează în pusee, unele cu remisie aproape totală, altele cu progresie continuă, creând forme benigne, respectiv forme grave.

Există patru tipuri de SM:

• benignă
• recurent remisivă
• secundar progresivă
• primar progresivă

Modul în care SM afectează organismul:

Creierul, măduva spinării și nervii optici, sunt conectate între ele prin nervi și fibre nervoase. Teaca de mielină este învelișul proteic al nervilor și rolul ei este de a proteja și a veghea la transmiterea impulsurilor nervoase. Aceasta se inflamează odată cu inflamația nervilor, inflamație care poate avea ca rezultat lezarea (rănirea mielinei) sau chiar distrugerea ei – proces numit demielinizare. În cazul demielinizării, transmiterea impulsurilor nervoase se întrerupe.
Locul în care mielina a fost afectată, se numește leziune sau placă (de aici denumirea de Scleroză în Plăci). Dacă leziunea nu este gravă, mielina are șanse să se refacă. Dar dacă s-a format "placa" și oligodendrocitele - care sintetizează mielina - sunt distruse (ca și fibrele nervoase) refacerea stratului de mielină este imposibilă, fapt care duce la dezvoltarea dizabilităților.

Simptome

În SM simptomele sunt foarte variabile acestea depinzând de ariile afectate ale sistemului nervos central. Nu există un model iar pacienții diagnosticați cu SM au simptome diferite care variază în timp și pot să se schimbe ca severitate și durată, la același pacient. Simptomele pacientului pot fi confundate cu simptomele a diferite boli comune care nu sunt autoimune și care sunt tratabile. Din aceste motive, nu există SM tipică.

Simptome comune în SM:

Probleme vizuale:

• Vedere încețoșată
• Diplopie (vedere dublă)
• Mișcări rapide și involuntare ale ochilor
• Pierderea vederii
• Nevrită optică

Probleme de echilibru și coordonare:

• pierderea echilibrului
• tremor
• mers instabil
• amețeală
• lipsă de coordonare
• poate afecta în mod particular picioarele și mersul

Probleme musculare

• tonusul muscular alternant și duritatea musculară, pot afecta mobilitatea și mersul
• spasme musculare

Senzații modificate

• furnicături
• înțepături
• senzații de arsuri

Durere:

• dureri musculare
• durere facială
• junghiuri de diferite intensități
• durere arzătoare
• furnicături
• dureri acute foarte puternice denumite "lovitură de cuțit" (ca și cum cineva înfige un cuțit în diferite părți ale corpului).

Probleme de vorbire:

• încetinirea vorbirii
• bâlbâit
• schimbarea ritmului de vorbire

Oboseală:

• oboseală generală - o senzație de lipsă totală de energie fără un motiv aparent, imprevizibilă. Oboseala este cel mai comun și cel mai tulburător simptom în MS.

Probleme digestive și renale:

• dificultăți de înghițire
• probleme la nivelul intestinelor care includ constipația și pierderea controlului sfincterian
• probleme la nivelul vezicii urinare: incontinența urinară.

Probleme sexuale

• impotența
• scăderea libidoului
• excitare diminuată

Probleme cognitive și emoționale:

• pierderea memoriei pe termen scurt
• pierderea concentrației
• depresia

Sensibilitatea la căldură:

• este un simptom comun și produce o agravare a celorlalte simptome.

Evoluția SM

SM are perioade acute (starea pacientului se înrăutățește) și perioade de pauză în care organismul se poate reface.
Recăderile (perioadele acute) nu sunt predictibile, acestea apărând fără avertisment și fără factori declanșatori evidenți. Stresul poate declanșa asemenea atac, iar în timpul primăverii și verii atacurile pot apărea mai frecvent.

Diagnosticare

Pentru un diagnostic corect al SM, doctorul neurolog vă va examina, va evalua istoria dumneavoastră medicală şi va trece în revistă simptomele pe care le prezentaţi. Doctorii vă vor recomanda teste specifice de diagnosticare a sclerozei multiple, pentru a exclude orice altă varianta care ar putea avea aceleaşi semne şi simptome.

• Analizele de sânge

Analiza sângelui poate ajuta la eliminarea ipotezei de boală infecţioasă sau inflamatorie care prezintă aceleaşi simptome ca şi scleroza multiplă.

• Puncţia lombară

În cadrul acestei proceduri, doctorul va insera o seringă în partea lombară a coloanei vertebrale, pentru a extrage o parte mică din lichidul cefalo-rahidian, ce urmează a fi analizat în laborator. Doctorii vor testa fluidul pentru anormalităţi asociate cu scleroza multiplă, cum ar fi nivelele anormale de celule albe sau proteine.
Aceasta procedură poate ajuta şi la eliminarea altor variante de infecţii virale sau condiţii care pot produce simptome neuronale asemănătoare cu cele ale SM.

• RMN (Imagistica prin Rezonanţă Magnetică)

RMN-ul utilizează magneţi puternici şi unde radio care produc imagini detaliate ale creierului, măduvei spinării alte zone ale corpului. Un RMN poate evidenţia leziuni care pot apărea datorită pierderii mielinei de la nivelul creierului sau măduvei spinării. Totuşi, astfel de leziuni pot fi datorate şi altor boli , precum lupus, diabet sau boala Lyme. Prezenţa leziunilor nu reprezintă o dovadă suficientă pentru a avea scleroză multiplă.
Tot in cadrul examinării RMN, doctorul poate injecta intravenos o substanţă de contrast pentru a evidenţia leziunile active. Acest procedeu ajută doctorii să afle dacă boala se află într-un stadiu activ al bolii, chiar şi în lipsa simptomelor.

• Potenţialele evocate

Acest test măsoară semnalele electrice pe care le transmite creierul ca răspuns la stimuli. Un test de potenţiale evocate poate utiliza stimuli vizuali sau electrici în care impulsuri electrice de scurtă durată sunt aplicate membrelor. Testul ajută în depistarea leziunilor nervilor optici, ţesutului cranian sau a măduvei spinării, chiar şi atunci când nu există simptome de distrugere neuronală.

Diagnosticul de Scleroză Multiplă se poate pune doar în urma efectuării tuturor analizelor de mai sus. Dacă doctorul dumneavoastră v-a pus diagnostic în lipsa oricăreia dintre aceste investigaţii, solicitaţi o a doua opinie medicală.

Mai multe informații despre SM, diagnosticare și tratament:

Societatea de Scleroză Multiplă din România
SMILE - Centrul de consiliere și suport pentru bolnavii de scleroză multiplă

Colegiul Medicilor din România
Asociația Regională SM Constanța

Asociația SM SPEROMAX ALBA

-