Ikstar

Diagnosticare dificilă? (II)
Vasculita mea

Încă de prin 97 - 98 îmi apăreau pe picioare – cam la linia șosetei de obicei – pete mici roșiatice. Cum fac de obicei, nu le-am prea băgat în seamă. Am spus doctorilor despre ele dar nici ei n-au prezentat prea mare interes, s-au mulțumit să ridice din umeri. Pe lângă diagnosticul ce-l aveam deja, câteva pete mici roșiatice pe picioare, ce mai contau?

În timp, petele apăreau tot mai multe și se întindeau până la genunchi. Am făcut tot ce mi-a trecut prin cap să le provoc să apară când mă duceam la doctor la control: am stat mult în picioare, m-am dus la discotecă și am dansat cât am putut, dar nu voiau să apară să le vadă doctorul și pace.

Îmi amintesc că era iarnă și mi s-au umplut picioarele de pete. Am avut atunci insiprația să-mi fac poze, ca atunci când merg la doctor să-i arăt să vadă și el măcar în poze despre ce vorbesc.

Când am ajuns la control și i-am arătat pozele doctorului, cum i-au căzut ochii pe ele cum a început să râdă în hohote "numai tu te puteai gândi la așa ceva!". Mi-a făcut programare pentru a doua zi să merg la un hematolog pentru consult.

Întâplarea a făcut ca peste noapte să mi se umple picioarele de pete urât de tot, rar aveam așa crize. Nu făcusem nici un efort, nu făcusem nimic ieșit din comun, petele apăreau când voiau ele. A fost prima dată când m-am bucurat că au apărut, acum le puteau vedea și doctorii. A doua zi m-am dus la clinică în papuci de casă pentru că nu puteam încălța altceva.

Reacția doctorului când m-a văzut cum arătam? S-a albit, s-a înverzit, s-a albit. Cu ochii mari cât cepele mi-a spus "Krista, asta-i grav!"... așa zici? O fi, eu îți spun de ani de zile despre ea...

M-am dus la specialist care și el a dat aceeași gravitate situației. Tratament cu imunosupresoare de urgență!

Mi-au explicat amândoi cât este de gravă vasculita autoimună (știam câte ceva de pe net), mi-au spus că la crize de genul ăla, înseamnă că e posibil ca vasele de sânge să se spargă și intern... și o grămadă de alte explicații despre cât de grav este.

Am pus de o depresie zdravănă vre-o două zile. A treia zi, m-am uitat în oglindă și mi-am spus: "Ești tare fraieră! De ani de zile le spui doctorilor de petele de pe picioare și ei umflă din umeri, acum dacă le-au văzut, nu înseamnă că mâine dai colțul!" Mi-am revenit...că n-aveam de ales.

De cele mai multe ori pentru mine vasculita este nedureroasă. Mă rănește mai mult în amorul propriu că-mi pătează picioarele și e neplăcut aspectul, mai ales vara când ies din casă. Dar pentru asta s-au inventat pantalonii și fustele lungi.

Atunci când am o criză mai puternică, petele sunt mai mari și se fac noduli în interior pe sub ele. Atunci doare rău pentru că mi se umflă gambele până mă doare pielea de pe tibie. Am senzația că dacă aș înțepa cu acul, toată pielea s-ar rupe de la supraîntindere. Și n-am altceva de făcut decât să aștept să treacă – o zi două sunt scoasă pe tușă.

Crizele de obicei nu depind de nimic. Anul trecut mergând în Apuseni cu prietenii mei Puiu și Mihaela am avut o criză. Atunci am avut ajutorul căldurii foarte mari, a drumului foarte lung și a unei perechi de ciorapi care după ce mi s-au umflat picioarele din cauza căldurii și a efortului, m-au cam strâns. Am coborât atunci în sandalele de tracking și sincer... nu mi-a fost prea cald... dar nu-mi mai încăpeau picioarele în bocanci.

-